Ca locatar al coliviei mele de zi cu zi privesc cu jind la lumea de afara. Ma uit si-mi inchipui cum e. Frumoasa? Se poate. Libera? Depinde de unde o privesti. Sigura? Hmm... Asta e o gluma cred. Rozatoarele sunt peste tot si matrasesc cu o rigurozitate de ceasornic elvetian tot ce are o samanta de speranta la frumos. Amicul meu Lulu a patit-o. "Hai ba la oras", i-am zis intr-un weekend. "Stai aici, la tara, ca fraierul si nu te remarca nimeni. Pai printre trandafirii astia crezi c-o sa te zareasca cineva. Esti un biet pui de liliac. O nuia. Aici nu te vede nimeni. Hai la oras si-o sa faci spectacol in fundalul gri. Imagineaza-ti! O sa fii un rege cu florile tale norocoase". Asa i-am grait lui Lulu si l-am convins indata sa ia calea Bucurestiului. Si acum regret optimismul pe care i l-am inoculat. I-am zis de visurile mele, dar de rozatoare am uitat.
L-am plantat pe Lulu in fata blocului. Falnica nuia trona in lanul de chistocuri semanate de vecinii mei si in mintea mea deja mi-l inchipuiam radiind cu florile lui intreaga zona. Dar ti-ai gasit? Nici n-a apucat sa prinda radacini si Lulu a disparut. Rozatoarele l-au lichidat cu totul. N-au lasat nimic. N-am inteles ce le-a facut bietul copacel. Ce nu le-a placut la el? Cu ce i-o fi deranjat? N-am inteles si n-o sa inteleg niciodata! Am ramas doar cu un gust amar si-o ocara ce-mi sta pe buze: "Sa va uscati de tot, rozatoarelor!"
In memoriam Lulu
La inceput am crezut ca a murit Little Lulu, personajul de desene animate. :)
RăspundețiȘtergere